Nu conteaza cat de lung ai parul…oare?!

Sunt bruneta, ma stiti. Bruneta cu par sanatos, lung, extra-lung dupa cum spun doamnele de la salon uneori. Seman cu tata, ca n-am avut noroc sa iau de la mama ochii albastri si parul blond..asta e…Problema este cand pui in aceeasi „oala” pasiunea pentru par lung si cea pentru lenevit inca 5 minute in pat sau hobby de Netflix and chill cum ma intorc seara de la serviciu. Plus ingredientul de tipul mana in par foarte des ca tic nervos. Adunate, rezulta un proces de spalat pe cap de minim 3 ori pe saptamana. Insa cel mai mult dura uscatul. Intai din prosop, o parte, apoi periat, urmat de uscat cu foehn trei sferturi. Schimbat ustensilele si finalizat cu perie rotativa pentru volum si pentru efect anti-static. Pana intr-o zi cand, navigand pe pagina asta: http://www.buzzstore.ro, am gasit o campanie pentru mine creata special. Imi promitea rapiditate si stralucire, asa ca am aplicat. Cateva zile mai tarziu aparea minunatia asta acasa:

Mai exact, un USCATOR DE PAR de la ROWENTA, INFINI PRO CV8722D0 – Datorita motorului AC si fluxului de aer puternic te bucuri de reultate rapide si eficiente. Invelisul Keratin & Shine adauga un plus de elasticitate si ajuta parul sa isi recapete stralucirea si efectul anti-static.Sunt sceptica de felul meu, asa ca am pus pariu cu mine insami ca nu reusesc sa scot nicium un timp de uscare SUB 5 MINUTE! Nu avea cum, parul lung, gros, sanatos sa nu uitam! Iata-ma, deci, cu cronometrul pus si cu butonul ON. Timp final, grad de uscare 100%: 4 minute! Parul intins, cu volum, rezultat final asa:

In concluzie, un astfel de obiect merita investitia, castigi TIMP, care, in opinia mea este cel mai pret si mai greu de obtinut in zilele noastre, petrecuta atat de pe fuga. Go check it out, il gasiti pe http://www.emag.ro, http://www.flanco.ro, http://www.cel.ro, http://www.altex.ro, http://www.evomag.ro sau http://www.ideall.ro.

Mai mult decat styling, ingrijire si frumusete!

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Uitasem cat de frumos poate fi…

…sa ai cea mai mica liniuta la semnal sau date mobile doar daca stai nemiscat intr-un colt anume al camerei…

…sa privesti, noaptea, cerul instelat din pat…

…sa nu vezi nimic cale de cativa kilometri, in afara de marea alba de zapada si cateva casute din al caror horn inca mai iese fumul..sa nu vezi drumuri gri, doar cateva ulite, batatorite mai mult de pasii care au mers catre acelasi acolo…

…sa inveti sa vezi doar partea bright a vietii, din impletirea de raze de soare si stralucirea omatului (mai tineti minte diferentele pe care le invatam toti in copilarie, intre nea, omat, zapada?)…

…sa fie atat de liniste, incat sa reusesti sa o auzi…sa nu auzi orasul cu zgomotele sale de masini, de agitatie si oameni cu rea-vointa, ci natura in cea mai pura forma a sa: vantul alunecand prin crengile de brad, urletul cainilor spre rasarit, la trecerea molcoma a lui Mos Martin spre barlog, zapada crapata sub labutele motanului, atunci cand pleaca la…vanatoare…

Uitasem cat de dor mi-a fost de tastatura, dar e bine sa ti se faca dor…asa, sentimentul de back home e mult mai intens.

Nu uitati sa mai luati si voi cate o pauza din cand in cand, caci e posibil sa ratati bucuria micilor detalii.

It’s the weekend! Pentru o escapada perfecta, la 3 ore de Bucuresti, exista o zona intre Tansilvania si Valahia, satul aflat la cea mai mare altitudine – Fundatica. Mai mult ca perfectul se intalneste la Pensiunea Sleaul Mandrului, unde Richard, proprietarul, nu te face sa te simti ca acasa, ci..p u r  s i  s i m p l u, ca in pradis!

Atractii in zona: orasul Bran, Rezervatia de Ursi Libearty, satul Sirnea, Prapastiile Zarnestilor, atelierul de broderie din sat, gogoseria din Moieciu – satul vecin, mersul aiurea pe poteci care te duc spre peisaje unice.

Prin ochii mei, arata cam asa:

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Ne vedem la Digital Divas 2017?

dd'

Saptamana viitoare, mai exact pe 17 mai, are loc o noua editie Digital Divas, locul de intalnire a celor mai buni influenceri de fashion, beauty si online marketing.

Startul va fi dat de catre conferinta, un eveniment unic de inspiratie si networking, despre resursele si oportunitatile de care, noi, femeile, putem beneficia astazi pe Internet. Ne vor arata cum ne putem dezvolta cariera prezentandu-si propria experienta Lorena Buhnici, Robert Katai, Diana Papus, Valentin Suciu, Matei Dima si multi ani…

Ne vor inspira si ne vor oferi resurse, subliniind cum ne influenteaza viata era digitala, insa atractia serii o va reprezenta, cu siguranta, Gala Digital Divas, in cadrul careia vor fi premiate reprezentantele celor mai de succes proiecte din online, mai exact:

Young Divas in Fashion Blogging
Young Divas in Beauty Blogging
Most Active Beauty Blogger
Most Active Fashion Blogger
Best Women Websites
Best Use of Photography in Fashion and Beauty Blogging
Best Use of Video in Fashion and Beauty Blogging
Best Facebook Page of Beauty&Fashion Blogs
Best Instagram Account (in Fashion&Beauty)
Best Fashion Blog
Best Beauty Blog
AVON Award for Social Causes
People’s Choice Award
The Digital Diva of The Year

Ne vedem pe 17 mai, la Palatul Bragadiru, programul zilei il veti gasi aici !

 

 

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Un weekend prelungit la Magura sau cum sa nu te atingi de portofel in vacanta!

In momentul in care scriu aceste randuri sunt 25 de grade. 25. Asta la numai 3 zile de cand am facut fotografiile de mai jos. Cum si de ce am ajuns acolo.. si eu inca mai caut raspunsul. Pe scurt, acesta ar suna cam asa: din cand in cand, planuiesc cate o escapada cu I. (pe care o cunosc de 22 de ani) si de fiecare data incercam cate ceva nou. Am trecut, astfel, prin Vama, Mamaia, Cluj…acum a urmat Magura.

Plecarea a fost hotarata cu cateva saptamani inainte, biletele cumparate, rezervarea pentru cazare confirmata inca din martie via turistinfo.ro. Da, am vazut prognozele meteo inainte de plecare, insa am hotarat ca, fie ce-o fi, noi vom ajunge la Magura. Nu avea sa fie dracu’ atat de negru, cum zicea mamaie. Nu negru, ci alb. Foarte alb!

Treaba sta cam asa: Magura este un sat din Parcul National Muntii Piatra Craiului si, ca sa ajungi aici, trebuie parcursi vreo 7 km din Zarnesti (cu taxi) pe un urcus cu serpentine. Am bifat cu succes cele 2 ore cu trenul (7.00 – Bucuresti/ 09.37 – Brasov) si autobuzul de Zarnesti. Nu luasem in calcul insa ca este atat de greu sa gasesti un taxi cu cauciucuri de iarna. Si nici ca, acesta gasit, nu va putea sa parcurga decat 2 din cei 7 km pana la Magura. La intrebarea taximetristului, in plin parc national muntos, daca ne intoarcem cu el la Zarnesti, raspunsul nostru a fost: „Nu! Mergem pe jos!”. Asa ca ne-am inceput mini-vacanta cu o plimbare agale cu aceste privelisti:                               20170420_114321Intrarea in sat arata cam asa:                                      20170420_120627

Pensiunea aleasa de mine era, evident, in capatul opus al satului, pe un deal de unde puteai vedea intreasa asezare. Se numeste Mosorel 🙂 si este condusa de o familie cu 3 copii, toti facandu-te sa te simti de-al casei. Si nu mai spun ca mancarea a fost DEMENTIALA. Ii recomand cu tot dragul, iar daca vreti sa va incumetati in vara la un weekend prelungit in satul acesta unde exista cele mai multe nuante de verde, va promit ca ma ocup de toata organizarea!                                                                     20170421_110317

O sa ma repet, stiu, povestindu-va cat de organizata incerc sa fiu atunci cand plec. De data aceasta, am citit doar despre cateva trasee si am avut grija sa fie asigurate cazarea si masa de dimineata, lasand restul pentru decis la fata locului. Surpriza: in Magura NU exista restaurante. Si in apropiere exista un magazin, care, in acest weekend, a fost inchis din cauza conditiilor meteo nefavorabile….In cazul in care veti ajunge aici, puteti opta pentru o pensiune care sa va ofere mai multe mese, cu meniu stabilit de comun acord. Puse in fata acestui fapt, am optat si noi pentru cina, prilej cu care am redescoperit cat de mult imi plac mancarurile romanesti.

Avem, asadar, satul, locul in care ne putem caza, dar…ce facem aici? Noi aveam 2 zile full in care, speram eu, ne-am fi bucurat de verdele primaverii si am fi batut cararile la pas. In schimb, insa, vineri am reusit sa iesim din casa doar jumatate de ora, din cauza viscolului, asa ca ne-am bucurat de privelistea pe care o aveam din balcon sau din living.

Vedere din fata pensiunii:                                                            20170421_110609

Vedere de la balcon 🙂                                                 20170421_194306

Ziua de sambata promitea, insa, soare si o vreme numai buna de miscare. Avand aceste coordonate, am stabilit ca vom profita de ocazie pentru a ajunge in satul Pestera (aflat la 3 kilometri de Magura), loc in care, aflasem din surse sigure, exista cel putin un restaurant….Zis si facut, echipate (oarecum) de zapada, am pornit la dus pe drumul spre Pestera, dar nu drumul destinat masinilor, ci pe un traseu care ne-a dus pe crestele dealurilor. Nu cred ca mai trebuie sa precizez faptul ca nu exista alee facuta prin zapada de aproape un metru pe alocuri…nici macar urme de pasi, infundate.

Mai exact, de aici am pornit:                                 IMG-20170422-WA0066

Cu tot cu opririle pentru poze si un scurt live pe Instagram, am facut cam 2 ore pana in Pestera. Greu, insa realizabil. Nu am regretat niciun moment ca nu am luat-o pe celalalt traseu, avand in vedere pe unde ne-au dus picioarele. Soarele ne-a lasat bronzate cu urme de ochelari de soare, dar si aproape epuizate. Singura speranta era terasa restaurantului de care auzisem, dar, cand am ajuns, am aflat (cu mirare, regret si tracasare) ca era inchis doar in acea zi. Nu ne-a ramas decat sa ne adunam puterile si sa pornim inapoi pe celalalt drum, care a fost cu mult mai usor.

Duminica a fost going back home day si, implicit, realizarea celor 3 trasee: Magura – Zarnesti (cei 7 km de mers la pas, in coborare, motiv pentru care nu am mai sunat la taxi.. avand, oricum, experienta de la dus), Zarnesti – Brasov si Brasov – Bucuresti (din nou cele 2 ore de IR). Ajunsa acasa, am constatat ca, in afara banilor cheltuiti pe biletele de drum si plata facuta la pensiune (cazare si mese), nu am avut unde sa cheltuim bani cat am stat la Magura, pentru ca nu am avut unde 🙂 (Spun doar Magura, pentru ca am ajuns si pe la Brasov..si acolo nu se mai respecta regula)

Recunosc ca am ales aceasta destinatie dupa ce am vazut zeci de poze cu dealurile VERZI din Magura (va recomand sa google-iti si voi), insa m-am bucurat de aceasta iarna in plina primavara mai mult decat cei mici. Am devenit mai curajoasa si am invatat sa fiu constanta atunci cand pornesc pe un drum.

Pentru ca stiu ca Magura are mult mai multe de oferit, planuiesc sa ma intorc la vara alaturi de cei care isi doresc un weekend de liniste 🙂

 

Publicat în Explore and travel | Lasă un comentariu

Constanta si imprejurimile – un weekend in extra-sezon

Am descoperit de curand ca zona Constanta are multe de oferit si in extra-sezon, chiar si pe o vreme innorata. Mi-am dorit dintotdeauna sa vad marea iarna, inghetata, sa o invat si in alt anotimp…poate data viitoare. Dar, pentru ca imi era dor sa o vad si sa o aud, am dat o fuga intr-un weekend in luna martie. Multi ar spune ca nu ai ce face in afara sezonului la mare, ca este frig si te plictisesti. Wrong! SOOO wrong! Am plecat de vineri seara, imediat after 5 p.m., am ajuns la ora 8. Se anunta un sfarsit de saptamana friguros, cu nori si ploaie, dar, hey, pana la urma, avem nevoie de un strop de aventura in viata. Vineri seara am fost sa revad minunatia aceasta de Cazino, de care ma reindragostesc de fiecare data mai mult. Poza mea nu arata ca  a fotografilor profi, dar nu ma satur sa ma uit la ea. Mi-as dori atat de mult sa se faca pana la urma ceva, orice, cu aceasta minune de la malul marii…Pana una alta, au pus-o in valoare cei de la Sony, cand au lansat noua gama de televizoane 4K. Ati vazut reclama? If not, click here!

20170325_091439

Sambata dimineata am dat o tura prin Mamaia, nu mi-a venit sa cred ca era acelasi loc vizitat de 1 Mai, cand abia reuseam sa zaresc nisipul printre marea de talpi. Vedeam marea de la bulevardul principal, nu erau terase agitate si oameni-furnici. Am putut sa aleg locul in care sa ma intind pe nisip si am avut linistea pe care mi-o doresc intotdeauna cand privesc marea.

De aici, am fugit spre Corbu…auzisem multe despre plaja aceasta, insa citisem si despre serpii care dau tarcoale turistilor, asa ca nu m-am incumetat niciodata sa ajung acolo. Se afla la 23 km de Constanta, cum treci de Navodari. Sunt indicatoare, insa ultimii 6 km sunt cel mai dificil de parcurs, intrucat drumul nu este ingaduitor. Accesul la plaja se face destul de greu, pantele abrupte pentru masini, unitati putine de cazare. Cel mai frumos loc, in care o sa raman cu siguranta macar o noapte, este acest complex, Corbu Plaja Golf, mai exact Conacul 🙂

De aici, drumul a continuat catre Cetatea Histria (momentul in care mi-am dat seama ca zona aceasta are potential turistic/istoric a fost momentul in care am vizitat Monumentul de la Adamclisi), intrucat vazusem o poza postata la un moment dat pe net si am vrut neaparat sa o recreez. Ultimii kilometri din drumul pana aici (cetatea se afla la o distanta de 57 km de orasul Constanta) sunt la fel de dificili, mi-am dat seama destul de greu ca am ajuns intrucat tot accentul era pus pe restaurantul din apropierea intrarii in sit. Se pare ca, in mod obisnuit, intrarea se plateste, insa nu era nimeni, am asteptat ceva timp si am hotarat sa intram, sa nu fi batut drumul degeaba. Mi-ar fi placut sa am acces la mai multe informatii despre Cetate, nu doar placuta de la intrare, insa…This is why we have Google…. Iata cateva cadre surprinse de-a lungul plimbarii in situl arheologic:

Ziua era aproape de sfarsit, insa am reusit sa bifez si ultimul obiectiv de pe lista mea, si anume Marea Moschee. Aflata in Centrul Vechi al orasului, este o emblema a interculturalitatii dobrogene, devenita si monument de arhitectura, datorita stilului egipteano-bizantin. Am achitata taxa de 5 ron si am pornit catre turnul acesteia, sa stiti ca sunt multe trepte, mai exact 140 la numar, insa privelistea asupra orasului a meritat:

20170325_143617

Duminica a fost destul de innorat, astfel incat singura solutie ca sa salvam ziua parea sa fie vizita la centrul 3in1: Delfinariu, Microrezervatie si Planetariu. Recunosc ca am ajuns la respectabila varsta de 30 de ani fara sa fi vazut vreodata la fata delfinii de la Constanta. Daca vreti sa le vedeti pe toate, consultati cu atentie programul fiecarei sectiuni, intrucat sunt cate 2 sau 3 reprezentatii pe zi, la ore fixe si ar trebui conectate cumva. La ora 11.30 achitam biletul in valoare de 12 ron, in baza caruia poti vizita toate cele 3 sectiuni, la 12.00 a inceput show-ul delfinilor, care a durat 20 de minute. Personal, sunt complet impotriva pastrarii animalelor in astfel de conditii, insa, din pacate, cei care traiesc de la inceput in conditii „domestice”, nu ar avea sanse de reusita in mediul natural…Nu le ramane decat sa traiasca in conditiile de viata cunoscute…M-a surprins diversitatea microrezervatiei, am trecut in vizita pe la marmote, papagali, struti, zebre, caprioare, porci mistreti si muulte alte specii. Nu mi s-ar parea o organizare exacta pe zone, insa poate fi destul de atractiv pentru copii. Dezamagitor a fost momentul Planetariului, nu stiu la ce ma asteptam, insa nu la un echipament din 1960 si la o voce de radio care sa incurajeze atipitul pe parcursul prezentarii Mi s-au parut cele mai lungi 20 de minute din viata mea…..

Inainte de plecare, am dat o ultima tura prin port, unde m-as plimba in fiecare dimineata la rasarit si seara la apus 🙂

Asadar, dati o fuga si la Constanta, aveti ce vedea intr-un weekend si va puteti relaxa inaintea marelui sezon.

See you there on the 1st of May? 🙂

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

10 lucruri de care ar fi bine sa tii cont atunci cand iti faci bagajul!

Inaintea oricarei plecari, sunt foarte organizata. Imi pun orasul respectiv in aplicatia meteo a telefonului, verific toate facilitatile hotelului, pentru a vedea la ce mai pot renunta din bagaj, adaug extra cabluri de incarcat si  nu uit de cele doua baterii externe. Nu spun ca nu au fost si dati in care am plecat complet dezorganizata. Dar acestea au fost extrem de rare. Cei care isi doresc sa isi organizeze putin mai bine bagajul (in cazul unei plecari de 2-3-4 zile), poti tine cont de sugestiile de mai jos:

Lucruri care sa nu lipseasca din bagaj!

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Amsterdam in 4 zile – to see & to do

„Venetia” Nordului era pe lista mea de vizitat de ceva timp si a reprezentat destinatia ideala pentru noua etapa in care am trecut – my 30’s! Nici prin gand nu imi trece ca aveam sa descopar orasul meu de suflet, in care as reveni oricand pentru oricat. Da, a batut si Parisul, care era acolo sus pentru mine…

Zis si facut, ingredientele au fost putine si simple: 3 fete pe acelasi mood si o agentie (Zoom Travel) care a raspuns prompt solicitarilor noastre: un orar de zbor care sa ne permita sa fructificam la maxim timpul petrecut in Amsterdam, un hotel si 4 stele si o linie de transport directa pana in centrul orasului. Bilete avion + cazare cu mic dejun = 260 euro.

Vineri, 3 februarie, ora 8 dimineata – aterizam in cel mai politicos oras, prea devreme pentru check in. Luam trenul de la aeroport (la aterizare ne aflam la 3,9m sub nivelul marii) – intregul sistem de transport este foarte usor de inteles, previzibil chiar, iar oamenii se ofera sa te ajute pentru varianta optima a biletelor. Biletul de tren pana in oras a fost 5,2 euro, iar pentru plimbarile noastre am optat pentru un abonament de 3 zile (valabil la metrou, autobuz, tramvai – zi si noapte – timp de 72 de ore). Este cea mai indicata varianta, intrucat pentru a ajunge la unele obiective turistice a fost nevoie sa parasim centrul orasului.

Ce se poate face in Amsterdam la 8 dimineata, cand toata lumea doarme? Se cauta ghereta cu cei mai buni cartofi prajiti si se asteapta la coada ora deschiderii. Nu stiam cat de mari sunt portiile, motiv pentru care am luat cate un con mediu. Big mistake! Am mancat toata ziua din ei 🙂

Cum era inca dimineata, am lasat bagajele la hotel si am pornit inapoi spre centrul orasului. Urmatoarea oprire? Heineken Experience! Luaseram deja biletele in avans de la hotel (16 euro la hotel fata de 18 euro la intrare), care includeau turul interactiv al fabricii (aproximativ o ora si jumatate) si 2 beri – una la atelierul de baut bere corect si una la final. In imediata apropiere a muzeului Heineken se afla literele IAmsterdam si piata Muzeului Van Gogh, unde ne-am plimbat in voie pana pe seara. Vineri, 3 februarie, ora 18.00. Unii dorm, altii coboara la barul hotelul. Am descoperit abia aici cel mai bun Mojito ever! End of day 1!

Această prezentare necesită JavaScript.

Sambata – Day 2. De la Tours & Tickets cumparasem cu o zi inainte combinatia Madame Tussaud’s si 1h Cruise, insa dorinta de a-l vedea pe Robbie era mai mare decat aceea de a ne plimba agale pe canale, astfel incat muzeul figurilor de ceara a fost norocosul obiectiv pentru aceasta zi. Ideal ar fi sa vizitezi locul primavara sau vara, cand vestimentatia iti permite sa folosesti recuzita din dotarea fiecarei figurine, cu siguranta selfiurile noastre ar fi iesit, astfel, mult mai interesante. Noi ne multumim insa cu atat:

Toata lumea stie ca nu imi plac florile, insa trebuie sa va dezvalui faptul ca am unele mici exceptii: frezii, zambile si lalele. Asadar, pentru un non-iubitor de flori, pot zice ca peisajele au fost unele acceptabile. Bonus info: Mi-am cumparat un mini kit de lalele negre (5 euro – 3 bulbi), 3 bucati intr-o doza de aluminiu…am adaugat pamantul din dotare si le ud din an in paste. Astept sa creasca, au rasarit deja 2 din cele 3 tulpini. Revin cu poza pe Facebook cu buchetul de black widow :)))) Spre seara, hotel, bar, Mojito, repeat!

Penultima zi in Amsterdam a fost cea mai linistita. Luasem pulsul orasului, intrasem in ritmul lor, stiam ce ne place sa mancam, unde era cafeaua buna si berea rece. Inainte de ora pranzului, saream toate 3 intr-o barca si porneam in explorarea orasului. Am parcurs cateva zeci de kilometri pe apa, pornind de la Gara Centrala, spre biblioteca, cartierul Jordaan, casa Annei Frank, primaria si partea cea mai veche a orasului. Intre croaziera si apusul soarelui, cand ne propuneam sa vizitam Red Light District, am poposit la biblioteca (fiecare etaj este destinat unui singur domeniu), pe al carei acoperis este un pub cu un view grozav asupra orasului, insa pe timp de iarna nu am putut decat sa ne bucuram de privelistea prin geam… Pe seara, cu un inceput de ploaie si o oboseala acumulata dupa 3 zile de mers non-stop, am dat rapid o fuga prin cartierul rosu. Did not impress me, poate nu era genul meu, la propriu!

Pe scurt: un city break in care am plecat cu 280 euro cash si un card pe care l-am folosit pentru niste reduceri de la H&M (nu am vazut niciodata pe aceeasi strada 4 magazine apartinand aceluiasi brand, pana acum). M-am intors cu o diferenta de 13 euro care intra in contul viitorului city break.

Tin sa aduc si eu o serie de multumiri in incheiere, mai exact fetelor cu care m-am simtit excelent, cu care am avut acelasi mood si cu care abia astept sa plec iarasi intr-o noua aventura!

 

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Acum un an, exploram Auschwitz…

Acum un an vizitam Auschwitz, mai exact lagarul de concentrare Auschwitz, simbolul Holocaustului, al genocidului si al terorii. Da, stiu, parerile sunt impartite despre ceea ce s-a intamplat in perioada de dupa 1940, insa ceea ce voi scrie, o voi face strict din perspectiva persoanei care a fost acolo si care a simtit lucrurile intr-o anumita masura. Am vizitat lagarul iarna, am stat doua ore la coada in ger, in mijlocul campului, am trecut prin trei filtre de  securitate si abia apoi am reusit sa patrundem in locul care munca avea scop eliberator:

img_2848

De-a lungul timpului, lagarul s-a extins, fiind compus din trei parti: Auschwitz, Auschwitz- Birkenau si Auschwitz-Monowitz, statisticile indicand ca in aceste locuri si-au gasit sfarsitul aproximativ 1,2 milioane de oameni, dintre care 1,1 milioane evrei. In poza de mai sus veti vedea intrarea in Auschwitz I („Munca te elibereaza” – inainte de razboi, aici se aflau baracile armatei poloneze, urmand ca ulterior sa fie transformate de catre SS in lagar de concentrare pentru prizonierii politici de origine poloneza. Curand, numarul celor inchisi avea sa depaseasca capacitatea). Din acest motiv, apare Auschwitz – Birkenau, mai jos fiind suprinsa intrarea in acesta, „Poarta Mortii” in fundal, la capatul caii ferate. Din 1944, trenuri pline de deportati se opreau direct in interiorul lagarului. Imediat ce coborau, evreii formau doua coloane (barbati, femei impreuna cu copii), moment in care incepea triajul medicilor. Cei apti de munca erau trimisi in baracile de lemn, in timp ce restul (70-75% la fiecare transport) se indreptau catre camerele  de gazare.img_2983

In primul camp, Auschwitz I, vizita cladirilor se face usor, fiecare bloc fiind numerotat, harta primita la intrare permitandu-va sa va faceti diferite trasee, in functie de ce va intereseaza. Recunosc ca am trecut repede printr-o mica parte dintre blocuri, vazand pe fuga celulele, zidul de executie, camerele de experimente si zonele in care au fost depuse pe categorii obiectele apartinand evreilor (de la ochelari, valize, proteze, pana la gramezi de par – zone in care, din respect fata de victime, fotografiatul este interzis).

img_20160102_145302

Orice loc reuseste sa recreeze atmosfera perioadei, te surprind la fiecare pas reconstituiri de scene diverse (incolonarea si mersul spre munca – recreata mai jos cu ajutorul costumelor prizonierilor) sau camere in care ruleaza fotografii si filmulete cu marturiile victimelor care au reusit sa scape.                                         img_20160102_142813

Singurul lucru care m-a fascinat a fost gardul inconjurator, dublu, electric pentru a preveni evadarile. Pentru multi, insa, acesta a fost salvator, intrucat multi au preferat sa se arunce pe firele acestuia decat sa mai suporte regimul de teroare.                          img_20160102_141109img_20160102_152326

Traseul de vizitare se incheie cu cladirile care contineau crematoriile si camerele de gazare, care au functinat din 1940 pana in 1943. Activitatea crematoriului – arderea a 340 de cadavre/zi. Camerele de gazare puteau adaposti pana la cateva sute de prizonieri deodata, diferenta dintre numarul zilnic de cadavre si pozibilitatea de eliminare a acestora facand subiectul unei probleme fara iesire in momentul respectiv.                                img_20160102_152719

Trecerea prin aceste locuri nu te lasa insensibil, esti expus in permanenta marturiilor faptelor care au avut loc, insa momentul in care am ramas fara cuvinte a fost la finalul vizitei, cand ma indreptam catre poarta de iesire (imaginea de mai jos). Atunci am putut observa cozile de la intrare, oamenii care asteptau in ger, preluati apoi de securitate, controlati si triati, trimisi ulterior catre blocurile din interior si mi-am dat seama: asistam la o scena din 1940, eram martor de la distanta a primirii „prizonierilor”, a sortarii acestora si a trimiterii lor catre celule sau catre camerele de gaz. Good job, PR team of Auschwitz! img_20160102_152520

Daca aveti ocazia, nu treceti pe langa lagarul de concentrare. Sau nu il vizitati vara. Incercati iarna, cand e ger, cand e multa lume la coada si interiorul forfoteste. Experienta astfel traita are o alta intensitate. Toate detaliile despre programul de vizitare, tarife sau mai multe povesti despre ce s-a intamplat cu adevarat la Auschwitz gasiti aici

Publicat în Explore and travel | Lasă un comentariu

Cum a fost la Canionul 7 Scari (bis)!

In momentul in care scriu aceste randuri, stau in pat si nu-mi vine sa cred ca ma deranjeaza soarele care bate insistent in geam, iar acum o saptamana dadeam nas in nas (la propriu si violent) cu prima ninsoare din acest an. Era vorba sa fie un weekend getaway la Brasov, caci Bucurestiul deja mi se parea apasator si aveam nevoie de o pauza. Pauza de aer curat si culori de toamna…Zis si facut, vineri seara la ora 6 eram deja in drum catre locul unde ma astepta un pervaz de la care puteam sa privesc muntii in tihna.

Sambata planuisem un traseu usor, pe care il mai facusem pe timp de vara impreuna cu Agentii. Inainte de a intra in Brasov, mai exact din Timisul de Jos, se face dreapta catre Canionul 7 Scari, iar dupa un drum scurt, veti vedea intrarea in traseu foarte aproape de drumul principal. Traseul dureaza circa 3 ore dus-intors, iar dificultatea acestuia creste treptat: mai intai se merge pe un platou, drum drept, urmeaza o portiune ascendenta prin padure, la finalul careia ajungi la intrarea propriu-zisa in Canion, unde se achita o taxa de 10 lei (accesul in canion este permis mai sus doar in baza bratarii pe care o primesti la achitarea taxei).

Prima data cand am facut cunostinta cu scarile, venise total nepregatita, motiv pentru care m-am temut putin, insa de data aceasta am revenit complet pregatita, cu incaltaminte antiaderenta. Canionul are o lungime de 160m si o diferenta de nivel de 58m. Cele 7 trepte sunt situate la inaltimi diferite, printre stancile acestuia raul Sapte Scari formandu-si cursul. Cea mai lunga si impresionanta scara are o inaltime de 15 m si ofera o priveliste unica, urcarea facandu-se in paralel cu cascada. Mai exact, despre aceasta scara este vorba:

img-20161112-wa0074Canionul se strabate repede, in maxim 30-45min, ocolirea acestuia efectuandu-se apoi urmand traseul cu bulina rosie, prin padure. Drumul va va duce inapoi la cabana, unde puteti poposi pentru un ceai sau ciocolata calda. Cei dornici de aventura…sau foarte obositi pot cobori folosindu-se de traseul prin copaci, pe tiroliana. Inchirierea echipementului se face de la aceeasi cabana, tariful fiind de 50ron pentru 30 de min, suficient pentru a ajunge la baza.

img-20161112-wa0073
20161112_113238

Dupa cum puteti vedea, ziua de sambata a fost una reusita, insa duminica de dimineata, tragand draperiile, am descoperit ca, peste noapte, se schimbasera anotimpurile. Afara ningea viscolit, ceea ce iti limiteaza activitatea la munte. Am facut un slalom printre cafenele, am urcat cu telecabina pe Tampa (insa vizibilitatea era foarte redusa si nu am putut vedea orasul, cum imi doream). Si cum DN1 se anunta anevoios, am pornit inapoi spre casa, nu inainte de a face o scurta oprire la Fun Park Predeal, pentru o masa de pranz intre munti. Cam asa era vremea duminica trecuta:

20161113_121707

Chiar daca a batut vantul, weekendul a fost unul reusit, iar eu m-am intors, ca de fiecare data, cu un nivel de energie ridicat al bateriilor. Nu 100%, pentru asta ar mai fi trebuit sa stau cateva zile aici:

img-20161112-wa0005P.S.: Cine vrea sa vada Brasovul de la pervaz..sau vrea o poza asemanantoare, o poate face solicitand o oferta celor de la Green Hill.

Publicat în Explore and travel | Lasă un comentariu

Ce poti face intr-o zi ploioasa in apropiere de Bucuresti?

Planuisem aceasta iesire de o luna si, in ultima saptamana, tot incercau cateva picaturi de ploaie sa ne sperie. Ei bine, nu au reusit! Nu ne-au tinut in casa in acea sambata in care, sincer, nu imi doream decat sa dorm! Dar am luat-o de la capat: alarma la ora 5, cafeaua la ora 6, plecarea la ora 7! Destinatia: Cheile Zanoagei – Lacul Scropoasa – Cascada 7 Izvoare. Facusem in prealabil documentarea necesara si vazusem cateva poze cu peisaje, dar nu credeam ca o sa ajung acolo si o sa vad asta cu ochii mei:

20161022_114304

Dar sa o luam usor si sa ne intoarcem la momentul plecarii. Am ajuns mai repede la destinatie pe traseul Bucuresti – DN 1 – intrare spre Targoviste inainte de Sinaia – Moroeni – Cheile Zanoagei. De aici, incepe aventura codrilor de arama. Timp de o ora-doua (in functie de ritm) mergi prin padurea fermecata (stiu ca abunda figurile de stil, dar m-am simtit precum printesa…adormita, avand in vedere peisajele de vis, podurile peste ape involburate si zecile de straturi de frunze peste care am pasit).

20161022_12090420161022_113947

La finalul acestei ore si jumatate am ajuns la Lacul Scropoasa, insa nu ma asteptam ca prima zarire a acestuia sa fie in aceste tonuri:                  20161022_124758

Lacul este unul de baraj, construit artificial si desrveste hidrocentrala de la Dobresti, una dintre cele mai vechi din tara. Daca tii stanga acestui lac, in mai putin de 20 de minute vei ajunge la Cascada 7 Izvoare, cascada cu apa CEA MAI PURA DIN LUME (pe care am avut si ocazia sa o gust, datorita celor care s-au aventurat sa urce pana in varful cascadei).

20161022_132349

Intrati in traseu la ora 11.00, la ora 3 eram deja in drum spre casa. Recunosc, as mai face traseul acesta de cateva ori, si primavara, si vara si iarna 🙂 The looks on  our faces tells it all:

20161022_120755

Publicat în Explore and travel, Lifestyle | Lasă un comentariu